Marta este un „persona”*… adică o persoană fictivă. Ea a fost concepută pentru a vă ghida, pas cu pas, prin aplicarea metodologiei propuse în acest ghid!
Am dotat-o pe Marta cu trei caracteristici esențiale, pe care acest ghid le promovează. Ea este…
- o persoană care dezvoltă cu pasiune și dedicare un “Loc terț”. Astfel, imaginați-vă că Marta este managerul cafenelei pe care o frecventați voi înșivă, zi de zi!
- o activistă climatică foarte angajată. Marta este întotdeauna dispusă să își informeze, sensibilizeze și mobilizeze clienții, în special pe “obișnuiții” cafenelei sale (clienții care o frecventează în mod regulat).
- o adevărată expertă a metodei “Appreciative Design”. În paginile următoare, folosind pas cu pas această metodă inovatoare, Marta va concepe experiențe de educație climatică adaptate clienților cafenelei sale.
Acum să vedem… ești gata să o urmezi pe Marta?
*Ce este un „persona”? În teatrul grecesc antic, persona era masca purtată de actor pentru a reprezenta un personaj specific. Ea avea trăsături exagerate (zâmbete largi, sprâncene ascuțite) pentru a face emoțiile vizibile spectatorilor la distanță, mai ales în teatrele mari. În marketing, persona este descrierea detaliată a unui utilizator/cumpărător fictiv care este reprezentativ pentru un anumit segment al pieței în cauză.
Cum a apărut „Appreciative Design”?
Pentru a-i oferi Martei cea mai adecvată metodologie pentru conceperea unor acțiuni climatice eficiente în Locul Terț pe care îl gestionează, am combinat o metodologie de proiectare bine cunoscută, și anume „Design Thinking”, cu o metodologie emergentă, numită „Appreciative Inquiry”.
Appreciative Design s-a născut prin “grefarea” Appreciative Inquiry pe Design Thinking.
Ce înseamnă o abordare de tip “design”? Iată ce ne-a spus Steve Jobs (2003): „Designul nu înseamnă cum arată sau cu ce seamănă produsul. Designul este despre modul în care funcționează.„
Prin urmare, utilizând demonstrativ Designul Apreciativ, Marta vă va ajuta să înțelegeți modul în care educația și activismul pentru climă pot funcționa eficient în cafeneaua ei… dar și în Locurile Terțe pe care le gestionați sau le frecventați voi înșivă!
- “Design Thinking” în câteva cuvinte
Este o metodă centrată pe uman, ceea ce înseamnă că personalitatea și percepțiile, nevoile și motivațiile utilizatorilor determină deciziile designerului în procesul de proiectare.
Competența esențială este empatia. Designerul o folosește pentru a ajunge la o înțelegere detaliată și complexă a utilizatorului. Acesta este abordat nu numai ca consumator, client sau cetățean, ci și ca “om”, adică în complexitatea sa.
Mai degrabă decât produse și servicii, designerul concepe experiențe pentru utilizator. Produsele și serviciile sunt doar mijloace, concepute pentru a face posibile aceste experiențe.
Este un design colaborativ care valorifică inteligența și creativitatea colectivă. Asta cere ca diferitele părți interesate să facă echipă, să participe activ și să comunice pe parcursul întregului proces.
Scurt istoric. – Metoda a fost formalizată la Universitatea Stanford în anii 1990. Agenția IDEO a jucat ulterior un rol-cheie în popularizarea acesteia. De atunci, Design Thinking a suferit numeroase versiuni și evoluții, fiind utilizată în prezent într-o mare varietate de domenii. Dorim să îi exploatăm potențialul în educație și activism climatic!
- „Appreciative Inquiry” în câteva cuvinte
Mințile noastre au fost antrenate să se concentreze pe „rezolvarea problemelor”. Am fost educați și instruiți să identificăm ceea ce nu merge bine în sfera noastră de acțiune și apoi să căutăm „soluții”. Proiectele pe care le întreprindem sunt întotdeauna concepute ca răspunsuri la deficiențe, nevoi, slăbiciuni, obstacole… Ce-ar fi dacă am vedea lucrurile altfel?
Majoritatea organizațiilor din societatea civilă funcționează implicit conform acestei reguli: „Să reparăm ceea ce este greșit și să lăsăm ceea ce este bine să evolueze de la sine„. Dar ce-ar fi dacă ne-am identifica și valorifica în mod conștient și sistematic punctele forte, atuurile?
Orice grup uman, dacă este funcțional, înseamnă că are anumite atuuri, experiențe pozitive, resurse utile, energii care îi dau avânt, „viață”. Appreciative Inquiry este o abordare a schimbării organizaționale/comunitare care susține sistematic explorarea, identificarea și dezvoltarea acestui „nucleu pozitiv”.
Ce ne învață Appreciative Inquiry? Că o organizație nu trebuie întotdeauna să fie „reparată”! Atunci când punctele forte ale unei organizații/comunități sunt identificate și valorificate, aceasta poate realiza o transformare pozitivă fundamentală. Datorită acestei transformări, organizația/comunitatea respectivă evoluează către un stadiu superior de dezvoltare în care problemele care o afectau inițial nu mai sunt relevante. Așadar, și prin această abordare “rezolvăm probleme”, dar nu adresându-le în mod direct, ci „depășindu-le”…
Scurt istoric. – Propus inițial de sociologii David Cooperrider și Suresh Srivastva, în 1987 (Appreciative Inquiry in Organizational Life), “explorarea apreciativă” (s-o traducem așa!) este o metodologie pentru schimbarea organizațională și socială inspirată din psihologia pozitivă. În ultimele decenii, aceasta a dat naștere unei rețele mondiale de cercetători, formatori și consultanți.
Acum, să rezumăm
Marta preia de la Design Thinking:
- abordarea „centrată pe oameni”. Deci nu vizează atingerea unor obiective de educație climatică definite a priori;
- utilizarea metodică a “empatiei”. Consideră că este abilitatea esențială pentru a fi o bună educatoare/activistă climatică;
- proiectarea de “experiențe” educaționale. Nu se limitează la conceperea și diseminarea unor produse educaționale (ghiduri, afișe etc.).
Marta preia de la Appreciative Inquiry:
- centrarea pe „punctele forte” existente. Demersul pornește de la atuuri, resurse latente, motivații;
- conceperea unor oportunități, vizând valorificarea în context a punctelor forte identificate;
- dezvoltarea unei viziuni pozitive asupra viitorului, care să îi inspire pe cei implicați.
Appreciative Design conjugă toate aceste caracteristici!
Procesul de proiectare „dublu diamant”
„Diamantul dublu” este numele unui model de Design Thinking popularizat de British Design Council începând din 2005.
Rolul Martei în acest ghid este să vă ofere o „demonstrație” a modului în care aceste două diamante pot fi “manipulate”, cu pricepere metodologică.
Cu ajutorul primului diamant, Marta dobândește o cunoaștere pozitivă a existentului. Mai întâi, descoperă ce îi motivează pe clienții săi, apoi analizează principalele atuuri ale cafenelei sale. Aceste motivații și atuuri există, sunt “deja acolo”, dar sunt latente. Cu ajutorul primului diamant, Marta le identifică, le analizează, până ajunge să vadă în ele oportunități manifeste.
Al doilea diamant o ajută pe Marta să valorizeze aceste oportunități, devenite manifeste. În acest sens, Marta imaginează, construiește și testează diverse experiențe inovatoare de educație și activism climatic adaptate cafenelei sale și clienților săi! În urma acestei activități de ideație și concepție, Marta își va putea imagina cafeneaua sa activistă, așa cum își dorește ca aceasta să fie în viitor!
Datorită abordării apreciative, Marta reușește să răspândească o atmosferă pozitivă și revigorantă printre clienții și personalul cafenelei, în contrast cu atmosfera adesea apăsătoare creată de abordările centrate pe “rezolvarea de probleme”.
Pentru a parcurge cele 4 faze ale procesului Appreciative Design, faceți clic pe imagine și pe săgeți:
O “stare de spirit” (mindset)
Punem defini această stare de spirit prin câteva principii:
Nr 1: Formarea unei echipe de designeri, reunită în Locul Terț!
Marta nu crede în mitul „geniului solitar”! De aceea, nu pornește singură la drum pentru a-și transforma cafeneaua într-o “Cafenea climatică” (Loc Terț activist). Așa că prima preocupare a Martei este să își construiască o echipă.
Marta începe prin a reuni un grup divers de “designeri”, cu care să desfășoare procesul de concepție. Îi recrutează din rândul clienților obișnuiți ai cafenelei, dar aduce și diverși profesioniști din variate domenii (ONG-uri, activiști, artiști, oameni de știință, publicitari etc.) atrași de inițiativa ei. Cu ajutorul acestei echipe, Marta va crea „Cafeneaua climatică” pe care și-o dorește.
Diversitatea acestei echipe nu este în sine o condiție suficientă pentru succesul procesului de design apreciativ. Pentru a închega această echipă, Marta știe cum să promoveze o „cultură a colaborării” în rândul membrilor, încurajând schimbul reciproc, aprecierea, empatia și convivialitatea.
Nr 2: Alternarea gândirii divergente și convergente!
Procesul de proiectare, simbolizat prin „diamantul dublu”, este o alternanță de faze divergente și convergente ale gândirii. Prin gândirea divergentă sunt imaginate cele mai variate opțiuni; prin gândirea convergentă aceste opțiuni sunt analizate și selectate. Cu alte cuvinte, în faza divergentă gândirea noastră creează alegeri, iar faza convergentă gândirea noastră face alegeri.
Unele persoane implicate în procesul de proiectare vor fi înclinate spre gândirea divergentă, altele spre gândirea convergentă. Unele sunt creative și știu cum să alimenteze grupul cu idei inovatoare, altele sunt analitice și identifică imediat punctele slabe și riscurile potențiale ale acestor idei. Aceste două moduri de gândire ar mai putea fi numite „Da, și…” și “Da, dar…”.
În fiecare etapă a procesului de design, Marta monitorizează cu atenție modul de gândire în care trebuie să se desfășoare lucrul echipei. Ea selectează metodele de lucru adaptate pentru a profita la maximum de fiecare mod. Totodată, Marta îi ajută pe participanți să „schimbe lungimea de undă” atunci când este necesar să treacă de la un mod de gândire la altul.
Nr 3: Proiectarea unor experiențe de activism și învățare climatică care sunt dezirabile, fezabile și viabile.
Fiind „empatică”, Marta știe cum să conceapă experiențe de învățare dezirabile, care sunt aliniate la motivațiile și la aspirațiile clienților cafenelei sale. Dar proiectarea acestor experiențe trebuie să fie, de asemenea, fezabilă din punct de vedere tehnic și viabilă din punct de vedere economic. Intersecția acestor trei criterii este esențială pentru ca experiențele concepute să reușească să genereze efectiv educație și activism climatic.
Împărtășirea acestei stări de spirit în echipă
Marta discută cu echipa sa despre principiile de bază ale metodei utilizate, oferindu-le membrilor câteva sfaturi despre cum să creeze starea de spirit potrivită pentru realizarea Cafenelei climatice!
- Să avem încredere în creativitatea noastră!
- Să formăm o echipă diversă!
- Să ne centrăm pe om!
- Să fim empatici!
- Să vizăm inovația!
- Să ne folosim inteligența colectivă!
- Să fim vizuali!
- Să construim prototipuri tangibile!
- Să testăm și să îmbunătățim!
- Să imaginăm numeroasele opțiuni, abia apoi să facem alegeri!
- Să învățăm din eșecuri!
- Să adoptăm mentalitatea începătorului!
- Să ne dezvoltăm viziunea!
Voi ce sfaturi ați dori să adăugați la această listă?
Idei cheie pentru faza 1, “Empathize”
- Fiți empatic, fiindcă este principala abilitate a designerului!
Scopul Martei este de a concepe experiențe activiste care să fie cât mai aliniate la motivațiile clienților cafenelei sale. Așa că se antrenează sistematic pentru a-i cunoaște și a-i înțelege pe deplin, ca „oameni”. Această abilitate esențială, empatia, este fundamentul designului „centrat pe om”.
- Utilizați trei tehnici pentru empatie: observația, imersiunea, interacțiunea.
Marta folosește trei tehnici pentru a empatiza cu clienții cafenelei sale:
- Observația – Le ascultă discuțiile și le observă comportamentul în diferite situații, fără a interveni;
- Imersiunea – Se implică alături de clienții săi în diverse activități pentru a putea experimenta ceea ce experimentează și ei;
- Interacțiunea – Vorbește cu clienții săi în mod inopinat și informal, dar și în cadrul unor interviuri, pentru care își pregătește în prealabil întrebările.
- Caracterizați publicul vostru a posteriori, după ce empatizați cu el
De cele mai multe ori, activiștii stabilesc “publicul țintă” al campaniilor pe care le desfășoară a priori, adică înainte să interacționeze cu el. Pentru asta iau în considerare câteva caracteristici generice ale cetățenilor, cum ar fi vârsta, genul, situația familială, nivelul de studii, venitul, originea etnică etc. Marta în schimb nu își definește un public țintă decât după ce relaționează sistematic cu el. Ea empatizează cu diverșii clienții ai cafenelei sale până ajunge să-i cunoască în profunzime, ca “oameni”, pe fiecare cu particularitățile sale. Observându-i, interacționând cu ei, anumiți clienți vor revela anumite caracteristici. Aceștia o vor inspira pe Marta și vor fi decisivi pentru deciziile sale, în procesul de Design Apreciativ.
- Înțelegeți “cultura” deja existentă în Locul Terț.
Marta are o viziune „constructivistă”. Consideră că prin discuțiile, schimburile de idei, practicile și experiențele comune, clienții săi co-construiesc o “cultură a cafenelei”. De altfel, în orice Loc Terț utilizatorii regulari dau naștere unei culturi în miniatură, specifică acestuia. Marta urmărește să înțeleagă foarte bine referințele și semnificațiile care fac parte deja din cultura cafenelei sale pentru că orice demers ulterior de învățare climatică va fi influențat de această cultură construită anterior în cafenea. Dintr-o perspectivă apreciativă, Marta va privilegia observarea și identificarea acelor referințe și semnificații care sunt favorabile luptei pentru climă. Provocarea Martei va fi să le dezvolte și să le îmbogățească pe acestea până va apărea o veritabilă „cultură climatică” în cafeneaua sa.
- Identificați motivațiile intrinseci ale publicului vostru
Adoptând o abordare „apreciativă”, Marta încearcă să identifice motivațiile clienților săi mai degrabă decât „problemele” acestora. În particular, ea caută „motivațiile intrinseci”, adică cele care sunt determinate de dorința reală a persoanei de a realiza anumite lucruri. Aceste motivații trebuie distinse cu atenție de „motivațiile extrinseci”, adică cele legate de recompense și/sau sancțiuni externe. Marta știe că numai motivațiile intrinseci le vor permite clienților săi să se implice și să aprecieze cu adevărat activitățile de învățare climatică pe care le vor concepe și experimenta în cafenea.
- Utilizați atât empatia cognitivă, cât și cea emoțională.
Empatia este probabil cea mai complexă și provocatoare abilitate, greu de dobândit dar indispensabilă în procesul de proiectare centrat pe uman. Pentru “a se pune în locul” clienților cafenelei sale, Marta încearcă să înțeleagă percepțiile și reprezentările acestora, precum și sentimentele și emoțiile care îi animă. Empatia Martei necesită, prin urmare, efortul său atât pe plan cognitiv, cât și pe plan emoțional.
- Nu confundați empatia cu „simpatia”.
Diferențiem cu ușurință empatia de alte două atitudini, cu care își împarte etimologia: „apatia” (care înseamnă indiferență față de experiența altuia) și „antipatia” (repulsie față de experiența altuia). Dar este mult mai complicat, dar totodată necesar, să o distingem de “simpatie” (atunci când simțim, emoțional, ceea ce simte celălalt). Marta are grijă să nu confunde empatia față de clienții cafenelei cu simpatia pentru aceștia!
- Mențineți-vă „independența” emoțională și cognitivă.
Pentru a înțelege stările emoționale ale clienților cafenelei, Marta evită să fie ea însăși afectată de emoțiile lor. Afectele clienților trebuie să fie înțelese, nu simțite ca atare. Marta știe că trebuie să rămână independentă emoțional de clienții săi. Ea trebuie să intre în lumea cognitivă și emoțională a acestor oameni, dar nu pentru a le împărtăși emoțiile, ci pentru a-i cunoaște. Inevitabil, în cafenea apar situații care stârnesc compasiune în Marta, dar ea își controlează acest sentiment, care altfel ar interfera cu înțelegerea pe care încearcă să o obțină. În acest proces, empatia rămâne înainte de toate un instrument.
- Climato-scepticii? Nu-i disprețuiți, nu vă plângeți că există, ci înțelegeți-i…
Marta știe să fie empatică chiar și cu „adversarii” ei! În special, încearcă să îi înțeleagă pe “climato-scepticii” care se exprimă și schimbă idei în cafeneaua ei. Marta are abilitatea de a se pune „în locul lor” pentru a le înțelege modul de gândire și stările emoționale. Reușind în acest exercițiu dificil, Marta atinge cel mai înalt nivel de empatie… În relațiile sale cu climato-scepticii, Marta urmează principiul lui Spinoza: „Nu disprețui, nu te plânge, nu batjocuri… ci înțelege!
Idei cheie pentru faza 2, „Define”
- Transformați resursele latente în atuuri manifeste.
Pentru Marta, este vorba despre înțelegerea resurselor latente ale Locului Terț – cu alte cuvinte, cele care în mod obiectiv există în cafeneaua ei, dar al căror potențial educațional și activist încă îi scapă ei, subiectiv. Marta devine pe deplin conștientă de potențialul resurselor cafenelei abia acum, realizând această etapă de cercetare și analiză sistematică. Diverse resurse, pe care nu le conștientiza, i se dezvăluie ca fiind atuuri evidente! De acum, Marta își propune să le valorifice pentru dezvoltarea educației și activismului pentru climă în cafenea. Identificarea resurselor latente necesită o abilitate valoroasă pentru Marta, ca pentru orice designer, și anume „perspicacitatea”.
- Evitați motivațiile neîmplinite căci generează decepție, apoi abandonare.
Dacă Marta nu găsește în cafenea resurse adecvate, care să poată fi utilizate eficace pentru activități de educație și activism climatic, motivațiile exprimate de către clienți la începutul procesului (faza empatiei) vor rămâne inevitabil neîmplinite. Fiindcă atunci când ni se cere să ne exprimăm motivațiile, dar fără să ni se ofere mijloace pentru a le realiza, inevitabil apare decepția – așa e omul. Și depinde de Marta să știe cum să evite dezamăgirea clienților cafenelei sale. Pentru că acest sentiment este unul negativ și i-ar putea determina să se retragă din diversele inițiative activiste inițiate de Marta – sau chiar să schimbe cafeneaua pe care o frecventează.
- Fiți prudenți, dați dovadă de “înțelepciune”!
Marta a dezvoltat o atitudine esențială pentru orice activist: prudența. De exemplu, ea își încurajează clienții să își exprime și să lanseze discuții unii cu ceilalți cu privire la propriile motivații activiste doar după ce își dă seama că, în principiu, cafeneaua sa dispune de resursele necesare pentru a acționa în consecință. Prudența nu înseamnă indecizie sau lipsă de curaj, ci mai degrabă o „înțelepciune practică” care îi permite Martei să nu se lase sedusă de entuziasme ușoare, care ar angaja-o în urmărirea unor obiective de neatins.
- Analizați cu atenție „ferestrele de oportunitate”!
Dacă 1) în prima fază (Empatia) clienții i-au manifestat anumite motivații pentru activismul climatic și dacă 2) în faza actuală (Definirea) analiza resurselor cafenelei sale îi arată că aceasta dispune de atuuri reale pentru satisfacerea acelor motivații, atunci în fața Martei se deschide o “fereastră de oportunitate”! De acum, Marta va încerca să exploateze această oportunitate. Este, deci, momentul să își mobilizeze clienții pentru a lua parte la proiectarea participativă și colaborativă a acțiunilor climatice care urmează să fie implementate în cafeneaua lor.
- Aveți o revelație, o epifanie, un “aha-moment”? Profitați!
Când “vede” o fereastră de oportunitate deschizându-se, Marta strigă ”Eureka!”, are o trăire emoțională… Este pentru ea o clipă de realizare bruscă și clară a unor posibilități reale de acțiune climatică în cafeneaua sa. Marta experimentează deci o iluminare, epifanie, revelație. O oportunitate de acțiune climatică care pentru ea era inițial o idee absentă sau confuză, devine brusc clară și evidentă. În procesele de design, aha moment-urile sunt valoroase deoarece ele indică o înțelegere autentică și inovatoare. Ele contribuie la sentimentul de competență și cresc motivația inițială. Marta demonstrează la acest punct o altă abilitate esențială, și anume „intuiția”. Unii oameni consideră că intuiția este un dar înnăscut, dar premisa Martei este că intuiția este o abilitate. Asta înseamnă că ea poate fi formată și dezvoltată prin învățare.
- Nu lăsați să treacă momentul potrivit!
De ce vorbim despre o „fereastră de oportunitate”? Pentru că, la fel ca o fereastră care se deschide și se închide, oportunitatea vine și pleacă… Metafora ferestrei sugerează că, pentru a dezvolta acțiunea climatică într-un anumit Loc Terț (cum ar fi cafeneaua Marthei) cu anumiți actori (cum ar fi clienții ei), oportunitățile sunt fundamental imprevizibile și efemere. Prin urmare, acestea nu trebuie exploatate nici prea devreme, nici prea târziu. Prin urmare, o altă abilitate neprețuită pentru orice activist pentru climă este “promptitudinea”. Deci Marta știe cum să profite de moment!
- Folosiți “formula oportunității”!
Așa cum am văzut, identificare unei oportunități este un proces complex. Din acest motiv, Marta încearcă să își reprezinte propria intuiție într-un mod cât mai concis și clar. Pentru acest lucru, ea folosește această “formulă”, voit simplă:
Motivație + Atu = Oportunitate
- Mizați deopotrivă pe gândirea analitică și pe cea intuitivă.
Gândirea analitică este un proces logic, sistematic, care se derulează pas cu pas, folosit pentru a evalua informațiile în mod rațional și obiectiv. Gândirea intuitivă este un proces mai rapid și subconștient, care se bazează pe experiența acumulată, senzații de “simțire” și pattern-uri spontane. Gândirea analitică îi permite Martei să facă asocieri relevante între motivațiile clienților și punctele forte ale cafelei, în timp ce gândirea intuitivă îi permite să facă asocieri inedite, originale. Marta știe cum să îmbine aceste două moduri de gândire distincte, dar complementare. Pe măsură ce Marta acumulează experiență, intuiția sa devine mai amplă și mai informată, iar gândirea analitică o ajută la identificarea erorilor și ajustarea procesului de design.
- Utilizați diverse metode pentru “eliberarea minții”.
Pentru a-și activa intuiția, Marta folosește diverse metode care o ajută să „își elibereze mintea” (plimbări în pădure, jocuri de relaxare, dans, stretching, yoga, aromaterapie…). Rolul acestor metode este de a o „deconecta” de la gândirea strict analitică. Intuiția este declanșată de activități ludice, experiențe exotice și interacțiuni inedite! Aici, provocarea Martei este lansarea unui mod spontan de a cunoaște, care să o ajute să își fertilizeze abordările analitice cu procese mentale mai libere și creative, adaptate inovației.
Idei cheie pentru faza 3, „Ideate”
- Transformați oportunitatea într-o provocare comună!
Folosind primul diamant, Marta a reușit să identifice, să analizeze și apoi să exprime în mod concis și clar o oportunitate de acțiune pentru climă. Această oportunitate este, pe de o parte, relevantă pentru clienții obișnuiți ai cafenelei sale (răspunde la motivațiile lor intrinseci) și este, totodată, fezabilă pentru cafeneaua sa (aceasta având atuurile, resursele adecvate). Acum, primul lucru pe care Marta trebuie să-l facă este să transforme această oportunitate potențială, percepută de ea, individual, într-o „provocare” care să fie înțeleasă, acceptată și asumată de clienții obișnuiți ai cafenelei sale. De acum, utilizarea celui de-al doilea diamant (care include fazele “Ideate” et “Deliver”) este în mod esențial o activitate colectivă și colaborativă.
- Puneți întrebări utilizând formula „Cum am putea noi să…?”.
Marta și echipa sa enunță provocarea prin construirea de întrebări folosind formula „Cum am putea noi să…”. Această formulă este un instrument esențial pentru orice echipă de designeri. Toate cuvintele formulei sunt importante!
- „cum” încurajează căutarea de idei, soluții;
- „am putea” deschide mintea către posibilități neașteptate;
- „noi” întărește sentimentul de unitate în cadrul grupului de persoane implicate în procesul de proiectare.
Odată ce formularea de provocări devine o obișnuință pentru clienții cafenelei, o parte a acestor provocări vor fi împărtășite și asumate de aceștia. În acest fel, ele devin “provocările cafenelei”. Anterior, am văzut că un Loc Terț are o “cultură” proprie. Acum vedem că el are, de asemenea, un număr de provocări comune, asumate colectiv, care pun în discuție cultura existentă și îi cer să evolueze… Pentru Marta, un prim succes este să vadă că obișnuiții cafenelei sale își stabilesc provocări climatice și le asumă colectiv!
- Formulând provocări vă dezvoltați „viziunea”.
Demersul de formulare de provocări ajută echipa să ajungă la o înțelegere și o viziune comună, ceea ce o va ajuta să rămână aliniată pe parcursul întregului proces de design. Înainte de activitatea de ideație propriu-zisă (brainstorming), prin care se urmărește găsirea de idei și soluții noi, formularea provocărilor dezvoltă deja considerabil viziunea participanților la procesul de design. Atunci când Marta și echipa de clienți lucrează la formularea unor provocări, ei sunt forțați să analizeze contextul cafenelei din diverse unghiuri, să îl deconstruiască și să îl înțeleagă în profunzime. Ulterior, procesul de generare de soluții va aduce un aspect practic viziunii, transformând-o dintr-un concept abstract într-o serie de opțiuni concrete.
- Folosiți abordarea cantitativă înainte de cea calitativă.
Faza de ideație are loc în două etape. Prima este cantitativă: echipa de clienți-designeri, reunită de Marta, urmărește să propună cât mai multe soluții la provocarea formulată și asumată în prealabil. Există multe tehnici de ideație, dar Marta o folosește în mod sistematic pe cea mai populară dintre ele: brainstorming-ul. Când este necesar, Marta îl completează cu alte metode și unelte de ideație.
- Impuneți echipei “amânarea judecății”, în faza cantitativă.
Unul dintre principiile-cheie ale brainstorming-ului este amânarea judecății. Cu alte cuvinte, procesul cantitativ de generare a ideilor trebuie să fie strict separat de evaluarea lor calitativă, care va avea loc succesiv. Pentru a aplica acest principiu, Marta știe cum să „calmeze” gândirea analitică și critică a participanților care iau parte la brainstorming. Pentru buna desfășurare a acestuia, Marta creează un mediu deschis și liber în care ideile pot fi exprimate fără teama de critică sau respingere. Această condiție este esențială pentru generarea unui număr cât mai mare de idei.
- Stimulați procesele mentale spontane și intuitive
În această fază, gândirea intuitivă este mai importantă decât gândirea analitică. Ideile inovatoare apar mai ușor atunci când sunt create condițiile potrivite pentru a stimula procesele mentale spontane. În special, Marta creează un context convivial pentru a stimula emulația în echipa formată din clienții săi, astfel încât aceștia să poată veni împreună cu idei îndrăznețe și creative. În timpul sesiunii de brainstorming, fiecare participant generează idei noi prin combinarea propriilor idei cu cele exprimate de ceilalți participanți.
- Construiți participativ scenariul prospectiv “Locul terț climatic”.
Ideație ajunge acum la etapa calitativă. Împreună cu echipa sa de clienți, Marta utilizează „corpusul” de idei și soluții generate anterior. Acestea sunt evaluate, sunt selectate, apoi sunt combinate pentru construcția unui scenariu orientat spre viitor. Acest scenariu oferă o imagine posibilă și dezirabilă a cafenelei, devenită „cafenea climatică” activistă. – Acesta este exact scenariul „Climate Third Place” pe care comunitatea noastră, ClimateCommons.eu, își propune să îl construiască și să îl disemineze în spațiul social european.
- Utilizați trei criterii de evaluare: relevanța, plauzibilitatea, coerența
Construirea scenariului prospectiv îi va oferi Martei informații detaliate cu privire la obiectele, evenimentele, serviciile, decorurile și atmosfera prin care cafeneaua sa ar putea deveni în viitor un actor al educației și activismului pentru climă. Criteriile de evaluare pentru scenariul „Cafeneaua climatică” sunt: relevanța, plauzibilitatea și coerența ipotezelor privind aceste obiecte, evenimente, servicii, contexte și atmosfere imaginate.
- Favorizați convergența percepțiilor, punctelor de vedere, limbajului…
Provocarea Martei este de a concepe un scenariu relevant, plauzibil și coerent pentru viitoarea sa „cafenea climatică”. Abordarea participativă, prin implicarea activă a clienților obișnuiți ai cafenelei în construirea scenariului, va facilita alinierea informațiilor, percepțiilor, punctelor de vedere și limbajelor utilizate de clienții cafenelei. Odată ce clienții obișnuiți au dezvoltat și împărtășit o viziune comună, inovatoare și pozitivă a transformării cafenelei lor, acest viitor imaginar va putea inspira și ghida practicile lor din prezent.
Idei-cheie pentru faza 4, „Deliver”
- Construiți prototipuri pentru a da viață soluțiilor imaginate.
În acest stadiu al procesului de design apreciativ, Marta deține un scenariu dezirabil, plauzibil, coerent pentru cafeneaua sa, devenită “Loc terț climatic”. Acum, prin demersul de prototipare, Marta și echipa sa încep să transforme acest scenariu în realitate. Pentru moment, scenariul cafenelei climatice este doar un set de reprezentări, “idei”. Ca atare, el poate fi „gândit”, dar nu „vizualizat”, „atins”… Construirea de prototipuri urmărește să materializeze diversele soluții reunite în scenariu.
- Prototipurile vă permit testarea soluțiilor.
Prototipurile pot îmbrăca multiple forme, dar toate au o caracteristică: sunt „tangibile”. Un prototip poate fi o machetă, o instalație, un joc de rol, un spațiu reproiectat, o interfață online, un storyboard… Ce face Marta, cu ajutorul prototipării? În loc să investească prea mult (bani, resurse, timp) în realizarea detaliată, completă a soluțiilor imaginate, Marta și echipa sa construiesc prototipuri simple, ieftine, care permit vizualizarea și testarea rapidă a acestor soluții.
- „Vizualizați” Locul terț climatic pe care l-ați imaginat!
Toate prototipurile concepute vor oferi clienților și personalului cafenelei o înțelegere concretă, tangibilă și „vizuală” a transformării sale într-o „cafenea climatică”. Punctul forte al unui prototip constă în inteligibilitatea sa, atât pentru proiectanți, cât și pentru utilizatori. Dacă o imagine valorează cât o mie de cuvinte, atunci un prototip valorează cât o mie de imagini!
- Testați înainte de a investi prea multe resurse (bani, timp)
Marta construiește prototipuri pentru a putea testa rapid ideile pe care echipa le-a generat, pentru transformarea cafenelei sale. Prototipurile îi permit să obțină feedback de la clienți timpuriu în procesul de proiectare, înainte de a investi prea multe resurse, bani și timp în implementare. După observarea sistematică a modului în care prototipurile sale sunt percepute și utilizate de către utilizatorii lor, Marta va alege dacă să le implementeze, să îmbunătățească prototipurile sau să renunțe complet la ideile respective. „Eșecul” testării ideilor nu este atât de grav dacă are loc la începutul procesului de proiectare.
- Învățați din feedback-ul utilizatorilor!
Testarea îi permite Martei să primească feedback, din care învață și extrage lecții valoroase. Analizând cu atenție feedback-ul primit, Marta planifică noi iterații. Astfel, va reveni asupra procesului să revizuiască a treia fază, „Ideate”, dacă scenariul conceput se demonstrează lipsit de creativitate; să revizuiască a doua fază, „Define”, dacă atuurile, punctele forte identificate nu sunt suficient de relevante; sau chiar să revizuiască prima fază, „Empathize”, dacă realizează că nu a înțeles suficient de bine motivațiile intrinseci ale clienților cafenelei sale.
- Realizați iterații până când prototipul ajunge la o „versiune validată„.
Fiecare nouă iterație îi permite Martei să își îmbunătățească prototipul. Iterațiile sunt efectuate până când prototipul în cauză ajunge la o versiune validată de către clienți (utilizatori). Abia atunci Marta decide să investească resurse și eforturi în punerea în aplicare a soluției pe care a conceput-o (implementare, extindere, generalizare etc.). Marta nu decide să implementeze soluțiile pentru că-i plac sau o conving pe ea, ci pentru că sunt bine percepute de utilizatorii lor.
- Prototipați „experiențe„, nu doar “produse”.
Appreciative Design este un “design de experiență”. Acesta implică analiza amănunțită a utilizatorilor, observația directă și testarea continuă a soluțiilor propuse pentru a asigura relevanța și utilitatea acestora. Astfel, în loc să conceapă “produse educaționale” (ghiduri tipărite, panouri de expoziție, instalații) pe care să le expună sau să le disemineze în cafeneaua sa, Marta și echipa sa designeri concep „experiențele de învățare”, care pot fi generate de diferitele utilizări ale acestor produse. Designul de experiență cere claritate (eliminarea elementelor confuze, prezentarea informațiilor într-un mod clar și accesibil), coerență (interacțiuni funcționale, care previn frustrările utilizatorului), simplitate (reducerea complexității și crearea unor soluții intuitive). Este o abordare complexă, deoarece conceptul de experiență este multidimensional, el are aspecte cognitive, funcționale, senzoriale, emoționale…
- „Excelența” experiențelor trăite și percepute
Scopul Martei, pe tot parcursul procesului de proiectare, este de a crea experiențe excelente pentru clienții cafenelei sale. Ea dorește să le ofere acestora posibilitatea de a participa la construirea unor experiențe cognitive, emoționale și senzoriale „memorabile” în cafeneaua sa. Acțiunea și educația climatică în contextul “Cafenelei climatice” urmărește să fie una plăcută, inspirată, revigorantă și atractivă pentru clienții care o frecventează.
- Creșterea stimei de sine și a sentimentului de eficacitate personală
Prototiparea este o abordare care va motiva și energiza în mod deosebit clienții și personalul Locului terț! Această abordare generează un dialog fructuos și interesant, deoarece leagă sistematic ideile de lucruri concrete. Pentru utilizatorii (clienții) care iau parte la această activitate, este foarte stimulant să vadă că sunt creativi și că au idei inovatoare, dar și că aceste idei pot fi materializate, transformate în rezultate tangibile. Acest proces, al Designului Apreciativ, va spori sentimentul de autoeficacitate, stima de sine și agentivitatea participanților.
Și acum…
Acum, urmați exemplul Martei! Lansați și voi un proces de design apreciativ în locul terț pe care îl gestionați sau pe care îl frecventați în mod regulat! Transformați-l într-un „loc terț climatic”!
Dacă aveți nevoie de sprijinul comunității noastre, vă invităm să susțineți Manifestul locurilor terțe climatice, disponibil aici:
___
This material is produced within the project “Tiers-Lieux climatiques. L’Education au Changement climatique centrée sur l’Humain” (Climate Third-Places. Human-centered Climate Change Education), implemented by REPER21 (Romania) in partnership with Canopée (France) and A SUD (Italy), with funding from the Erasmus+ program.
