„Educatoarea climatică” – un nou profil pentru o provocare complexă

Criza climatică este o provocare globală care necesită o regândire profundă a modului în care trăim, muncim și interacționăm cu planeta noastră. Pentru a o aborda, soluții tehnologice sau politici îndepărtate de viața de zi cu zi sunt insuficiente. Ceea ce este necesar este mai degrabă o educație capabilă să implice oamenii în contextul lor cel mai apropiat, făcând chestiunea climatică accesibilă, concretă și legată de experiențele fiecăruia. În acest context se înscrie comunitatea „Climate Commons” și, în particular, figura educatorului climatic pe care o promovăm.

Educatoarea climatică nu este doar o expertă în schimbări climatice sau în pedagogie. Este o facilitatoare a schimbării, o persoană capabilă să conecteze cunoștințele tehnico-științifice cu preocupările și aspirațiile oamenilor obișnuiți. Rolul său este deosebit de important în „locurile terțe”, acele spații de socializare și interacțiune informală precum cafenelele, parcurile sau bibliotecile publice. Aici, în afara contextelor instituționale și formale, se construiesc relații de încredere și se deschid oportunități de dialog care pot deveni un teren fertil pentru educația privind clima.

Abordarea utilizată în cadrul comunității noastre, numită „Appreciative Design” (vezi rubrica How), este esențială pentru acest proces. Această metodologie, născută din întâlnirea dintre Design Thinking și Appreciative Inquiry, se concentrează pe îmbunătățirea resurselor și experiențelor pozitive deja prezente într-un context, în loc să se concentreze asupra problemelor. Cu alte cuvinte, ea pornește de la recunoașterea punctelor forte existente pentru a genera schimbări semnificative. În cazul educației privind schimbările climatice, acest lucru înseamnă nu numai informarea oamenilor cu privire la ceea ce se întâmplă cu planeta, ci și implicarea lor activă, bazându-se pe motivațiile și competențele lor existente.

Competențe-cheie pentru educația climatică

Pentru a delimita profilul educatoarei climatice, comunitatea noastră s-a bazat inițial pe cele 8 competențe transversale definite de UNESCO pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (UNESCO, 2017, Educația pentru Obiectivele Dezvoltării Durabile: Obiective de învățare). Aceste competențe sunt fundamentale pentru promovarea unei educații capabile să conducă la schimbări comportamentale și colective reale:

1. Competența sistemică: permite abordarea integrată a realităților economice, sociale, ecologice și culturale, conectarea fenomenelor locale și globale, abordarea complexității.

2. Competența prospectivă: permite conceperea a diferite viitoruri posibile, conectarea proceselor pe termen scurt și pe termen lung, înțelegerea riscurilor, abordarea incertitudinii.

3. Competența de gândire critică: permite chestionarea normelor, practicilor și opiniilor existente, clarificarea propriilor percepții și acțiuni, luarea de poziție bine argumentată. 

4. Competența etică: permite chestionarea valorilor și principiilor care încurajează sau dezaprobă anumite acțiuni, negocierea unor obiective care pot fi considerate responsabile.

5. Competența strategică: permite implementarea unor planuri eficace pentru dezvoltarea durabilă raportându-se la diferiții actori, într-un context de interese convergente și divergente.

6. Competența de colaborare: permite învățarea reciprocă, înțelegerea diferitelor perspective și coordonarea prin participare și dialog, valorificarea complementarităților existente.

7. Competența de auto-cunoaștere: permite clarificarea propriilor așteptări față de dezvoltarea societății, gestionarea propriilor emoții și dorințe, corectarea progresivă a propriilor acțiuni.

8. Competența de rezolvare integrată de probleme: permite aplicarea unor cadre de soluționare variate pentru problemele complexe, conceperea de opțiuni adaptate și viabile.

Educație bazată pe empatie și un design pozitiv

Prima capacitate care definește profilul educatoarei climatice este empatia. Departe de rolul tradițional al „profesoarei experte”, educatoarea climatică trebuie să fie în primul rând capabilă de ascultare. Aceasta înseamnă să empatizeze cu publicul său, să îi înțeleagă preocupările și să îi recunoască limitele sau dificultățile în perceperea urgenței schimbărilor climatice. Metoda Appreciative Design sugerează imersiunea în contextul local, observarea și participarea la viața comunității, pentru a înțelege ce resurse latente pot fi exploatate.

De exemplu, imaginați-vă o cafenea într-un mic cartier urban. Proprietara este o persoană căreia îi pasă foarte mult de mediu, dar clienții nu vorbesc niciodată despre problemele climatice. Educatoarea climatică empatică observă, participă la viața cafenelei și descoperă că mulți clienți sunt părinți preocupați de sănătatea copiilor lor. Pornind de la această motivație, proprietara-educatoare poate iniția conversații despre modul în care schimbările climatice afectează sănătatea, folosind un limbaj și o abordare care valorifică preocupările deja prezente, în loc să impună de sus informații științifice distante.

Competențele GreenComp: un cadru de referință pentru acțiunea climatică

Competențele necesare educatorului în domeniul climei își găsesc o orientare solidă în cadrul european GreenComp, care organizează competențele pentru durabilitate în patru domenii principale: valori, complexitate, viitor și acțiune. Aceste competențe nu sunt doar teoretice, ci profund practice: educatoarea trebuie să fie capabilă să valorizeze durabilitatea în discursurile și acțiunile sale de zi cu zi, să accepte complexitatea interacțiunilor dintre sistemele naturale și sociale și să stimuleze capacitatea de a imagina viitoruri durabile. Mai presus de toate, trebuie să transpună acest lucru în acțiuni concrete, inspirând atât acțiunea colectivă, cât și inițiativa individuală.

În contextul metodologiei Appreciative Design, cadrul GreenComp găsește aplicații practice. De exemplu, unul dintre pașii centrali ai metodei este co-crearea: educatoarea nu impune soluții, ci facilitează un proces de descoperire colectivă, în care comunitatea însăși imaginează și dezvoltă acțiuni concrete pentru a aborda provocările climatice. Într-o cafenea sau într-o bibliotecă, acest lucru s-ar putea traduce prin crearea de ateliere participative în care clienții înșiși propun idei cu privire la modul de reducere a amprentei ecologice a localului, făcându-l mai durabil. Datorită abordării empatice și participative, aceste acțiuni devin mai relevante și sustenabile, pe termen lung.

Pragmatismul și flexibilitatea educatorului climatic

Pe lângă empatie, educatoarea climatică trebuie să fie pragmatică. Nu toate soluțiile sunt aplicabile oriunde, iar educatorul trebuie să fie capabil să își adapteze planurile la resursele disponibile și la contextul specific. O educatoare care lucrează într-o comunitate rurală, de exemplu, ar putea constata că accesul la resurse este limitat și, prin urmare, să propună soluții simple și fezabile, cum ar fi colectarea apei de ploaie pentru a rezolva problemele de gestionare a apei, mai degrabă decât proiecte mari de infrastructură.

În plus, educatoarea trebuie să fie flexibilă. Adaptabilitatea, una dintre competențele GreenComp, necesită capacitatea de a-și modifica abordarea în funcție de reacțiile publicului și de schimbările din context. De exemplu, dacă în timpul unui atelier desfășurat într-un parc public se constată că interesul comunității este mai degrabă orientat către conservarea faunei sălbatice locale decât către problemele mai ample ale schimbărilor climatice, educatorul trebuie să fie pregătit să reorienteze conversația, valorificând acest interes specific pentru a scoate în evidență un discurs mai larg privind criza de mediu.

Crearea unei viziuni de viitor, împreună

Unul dintre cele mai importante aspecte ale educației climatice în cadrul comunității noastre este capacitatea de a imagina și construi participativ o viziune pozitivă privind viitorul. A fi vizionari, așa cum sugerează GreenComp, nu înseamnă doar a predica un viitor durabil, ci și a implica oamenii într-un proces de co-creare, în care fiecare participant se simte parte activă a schimbării. Cu ajutorul Appreciative Design, acest proces este foarte participativ: metoda ghidează comunitatea în recunoașterea propriilor resurse, aspirații și posibilități concrete de transformare.

Educatoarea climatică, catalizator al schimbării

În cadrul comunității Climate Commons, educatoarea climatică nu comunică doar informații, ci este un catalizator al schimbării, un profesionist care știe să asculte, să implice și să inspire. Prin metoda Appreciative Design și echipată cu competențele descrise în GreenComp, educatoarea lucrează mână în mână cu comunitatea, construind împreună căi concrete către sustenabilitate.

În cadrul demersului de Appreciative Design, educatoarea își dezvoltă și practică cinci competențe specifice, care amplifică impactul inițiativelor proiectate: 

1. Empatia: Esențială pentru crearea unor legături profunde și pentru înțelegerea preocupărilor locale, empatia îi permite educatoarea să își personalizeze abordarea, răspunzând nevoilor emoționale și practice ale publicului său. De exemplu, educatoarea ascultă și observă comunitatea cu care lucrează, identificând motivații profunde, cum ar fi sănătatea celor dragi sau dorința de a avea un oraș mai verde. Această conexiune emoțională stimulează dialogul autentic și scoate la iveală idei care rezonează cu adevărat cu oamenii;
2. Perspicacitatea: Educatoarea este capabilă să înțeleagă dinamica și motivațiile profunde ale persoanelor implicate, înțelegând tendințele și nevoile locale care influențează modul în care oamenii percep schimbările climatice. Această capacitate de lectură aprofundată îi permite să conceapă intervenții educaționale țintite și personalizate, care să răspundă nevoilor reale ale comunității și să promoveze participarea activă; 
3. Viziunea: Educatoarea imaginează și construiește împreună cu comunitatea scenarii viitoare pozitive, în care durabilitatea și justiția climatică sunt o realitate comună. Această abordare vizionară nu numai că îi inspiră pe ceilalți, dar mobilizează energiile colective pentru a realiza acțiuni concrete. În locurile terțe, educatoarea nu prezintă doar probleme, ci mai ales inspiră comunitatea să își imagineze și să lupte pentru un viitor mai echitabil, capabil să răspundă nevoilor actuale și să inspire schimbări de durată;
4. Pragmatismul: Se manifestă în capacitatea de a-și transpune ideile în acțiuni concrete și adaptabile. Educatoarea, conștientă de resursele și limitările contextului, facilitează crearea de proiecte simple, dar incisive, cum ar fi instalarea de containere de colectare a apei de ploaie în cartierele cu disponibilitate redusă de apă. Această abordare obține rezultate tangibile și menține motivația ridicată a grupului;
5. Încrederea în sine: Aceasta îi permite educatoarea să comunice cu claritate și convingere, motivând comunitatea să ia măsuri concrete. Această competență inspiră încredere și credibilitate, făcând din educatoare un punct de referință pentru cei care doresc să contribuie la schimbare. O prezență încrezătoare favorizează un mediu de învățare pozitiv și încurajează participarea activă.

În concluzie, educatoarea climatică, cu sprijinul metodologiei Appreciative Design, nu numai că sensibilizează, dar transformă efectiv locurile terțe în potențiali catalizatori ai unei transformări climatice și sociale.