«Modelul CUIB»: spațiu de consum sustenabil și loc terț

Am cunoscut C.U.I.B. (Centrul Urban de Inițiative Bune) imediat după deschiderea sa, în Iași (str. Gavriil Musicescu, 14), în urmă cu aproximativ un deceniu. Intenția membrilor Asociației Mai bine era de a lansa un bistro care să ofere concetățenilor din Iași primul spațiu de „consum sustenabil”. Ulterior, am urmărit cu bucurie, an după an, cum această intenție s-a materializat. CUIB s-a dovedit a fi un proiect inspirat, viabil, capabil să evolueze pe termen lung.

În acest deceniu de existență, bistroul a devenit o referință nu doar la nivel local, pentru consumatorii ieșeni, ci și la nivel național pentru toți actorii din domeniul economiei ecologice, sociale și solidare. Cum a reușit CUIB să dureze, să se dezvolte, să își afirme identitatea, valorile și cauzele pentru care luptă?

Cred că “modelul CUIB” este unul care funcționează, evoluează, se dezvoltă din două motive. Primul constă în faptul că bistroul reușește să aibă o ofertă sustenabilă autentică și consistentă. Folosește produse locale și sezoniere, elimină risipa alimentară, reduce deșeurile și în particular plasticul, repară și reutilizează diverse obiecte, sprijină comerțul echitabil, se îngrijește de condițiile de muncă – lista nu e exhaustivă.

Al doilea motiv e de natură mai mult relațională. Mai puțin tangibil, dar nu mai puțin important. Iată-l: CUIB a reușit să se dezvolte ca “loc terț”! Bistroul a știut să își atragă o comunitate de clienți regulari care, desigur, intră pe poarta sa pentru a consuma sustenabil, dar și pentru a relaționa, purta discuții unii cu ceilalți, într-un cadru convivial. Prin urmare, “modelul CUIB” constă în faptul că bistroul oferă clienților săi atât un spațiu pentru consumul sustenabil, cât și un loc de sociabilitate informală, liberă. În “lumea CUIB” se leagă bine conversația, se țes multe relații sociale, iar acestea sunt pentru clienții săi la fel de importante ca oferta de feluri delicioase și sustenabile care vin de la bucătărie.

Sunt de părere că dezvoltarea unui loc terț veritabil nu este mai puțin provocatoare decât construirea unui spațiu de consum sustenabil autentic. Fiindcă locurile terțe sunt realități relaționale și, ca atare,, au moduri de funcționare complexe. Fiecare loc terț cere celor care îl gestionează un “savoir-faire” relațional deosebit, aș spune chiar o anumită “artă” în a facilita legăturile sociale.

Să vedem câteva trăsături ale savoir-faire-ului pe care îl găsim la Anca, Andreea, Cristina, Elvis… adică la echipa care gestionează CUIB!

Echipa CUIB a știut să dezvolte un spațiu care își afirmă cu claritate principiile, dar nu ți le impune. Clienții bistroului nu primesc “lecții” de sustenabilitate. Da, sustenabilitatea este valoarea esențială a locului, dar nu o vei resimți ca pe o sursă de obligații rigide. Bistroul îți sugerează propria “etică”, deci implicit anumite alegeri și comportamente, dar acestea sunt concepute astfel încât să nu te încarce. Deci CUIB are arta de a “lupta” pentru sustenabilitate cu multă convingere, dar și cu multă deschidere de spirit, într-o atmosferă care oferă clienților săi sentimentul de convivialitate. 

Echipa CUIB știe să “niveleze” relațiile. Clienții care intră în CUIB își lasă “statutul social” la poartă, ceea ce le permite să converseze firesc, să țese între ei legături autentice. Persoanele cu funcții și influență în societate, odată intrate în lumea CUIB, relaționează de la egal la egal cu ceilalți clienți, cu personalul…

Nici măcar relația “gazdă – oaspete” nu este una convențională, caracterizată de formalism. Când îi întâlnești acolo pe Anca, Andreea, Cristina, Elvis n-ai zice că gestionează bistroul. Mai curând, îți lasă impresia că inclusiv ei fac parte din comunitatea de clienți, “obișnuiții” locului.

Dacă m-ai întreba grăbit ce este CUIB, ți-aș răspunde un spațiu de consum durabil. Dar apoi aș simți nevoia să completez pentru a adăuga că este în aceeași măsură un spațiu de conversație și de relaționare. Ca în orice loc terț, oamenii vin la CUIB să își vorbească, să discute faptul divers al zilei, să dezbată unele teme mai alambicate, uneori să râdă împreună, alteori să se contrazică… Fiindcă contextul verbal, relațional și nonformal al bistroului îl transformă inevitabil într-o “arenă” umană. O arenă are competitorii săi, artiștii săi, inevitabil câștigătorii și învinșii săi.

Echipa CUIB știe să fie empatică cu clienții, ceea ce îi permite să gestioneze cu finețe diversitatea situațiilor și relațiilor umane, care caracterizează toate locurile terțe. Pentru faptul că este un loc terț, complexitatea gestionării CUIB este semnificativ mai mare decât gestionarea unui bistrou în care clientul intră să consume băuturi și feluri de mâncare solitar, în liniște, cu ochii în pahar sau în farfurie.

Nu în ultimul rând, echipa CUIB este mereu disponibilă să învețe, pentru a-și actualiza și a deprinde noi competențe, adaptate locului terț pe care l-a creat și-l gestionează. Astfel, recent Andreea, Cristina și Anca au aplicat metoda “Appreciative Design for Climate Activism in Third Places” (elaborată de REPER21, în cadrul proiectului Erasmus+ “Tiers Lieux climatiques”) cu scopul de a dezvolta capacitatea CUIB de a-și  educa și sensibiliza clienții în ceea ce privește schimbările climatice. În acest sens, echipa CUIB a conceput și testat două acțiuni experimentale, “centrate pe uman”, empatice cu persoanele care frecventează bistroul. 

Prima acțiune este o invitație la joc. În mod ludic, clienții CUIB pot să descopere conexiunile existente între obiceiurile lor de consum și schimbările climatice. Corelând cartolinele magnetice care conțin imagini cu cele care conțin textele potrivite, clienții conștientizează impactul pozitiv pe care îl pot avea dacă aleg să reducă, reutilizeze, recicleze, dacă sunt atenți la consumul de apă, dacă aplică criterii sănătoase și responsabile când își fac cumpărăturile.

A doua acțiune a fost realizată participativ și s-a materializat pe gardul  interior al grădinii CUIB. Scândurile au fost vopsite pentru a reprezenta o serie de “benzi climatice” (climate stripes) prin care se evidențiază abaterile de la temperatura medie anuală din România, începând cu anul 1860 și până în anul 2022. Nu doar rezultatul final, dar și procesul de vopsire în benzi de diferite culori a ocazionat curiozitate, discuții și conștientizare privind încălzirea globală. Intervenții similare, folosind benzile climatice,  au fost realizate de activiști din Lupeni și Uricani (Valea Jiului), membri ai ClimateCommons.eu.

Photos @incuib.ro

Mai multe despre Cuib aici: